Nici
nu pornim bine pe traseu și florile de primăvară ne întâmpină la margine de
drum... podbalul - Tussilago farfara și primulele - Primula vulgaris.
Putem
spune că traseul pornește de la cariera de piatră din comuna Căbești, dar eu zic că aici (de unde am făcut fotografia de mai jos) lăsăm ”civilizația” și
intrăm pe ”tărâm sălbatic”... Să considerăm, că de aici începe plimbarea noastră,
iar pe culmea care se vede în fotografia de jos, se termină... De fapt se
termină la baza culmii, acolo în vale unde vom coborî, făcând astfel un ocol -
circuit. Nu e cine știe ce drumeție... dar asta nu înseamnă că nu promite frumuseți nebănuite...
Până
la primul obiectiv mai ”acătării”, ne delectăm cu steluțele galbene ale
florilor de corn – Cornus mas și mâțișorii de alun - Corylus avellana. Cornul înflorește devreme, februarie - aprilie, în funcție de zona în care trăiește. Mâțișării de alun, sunt pregătiți însă din toamnă, acum doar se deschid ca să-și scuture polenul pe floricelele femele, ce nu se văd în fotografie, fiind mici. Data viitoare le voi face și lor o fotografie în scop didactic
După o
curbă se arată Șura Ușorilor... o arcadă naturală de piatră la baza căruia există două grote, una pentru fiecare din ”stâlpii” arcadei.
Nu departe de Șura Ușorilor, pe partea stângă există o abatere de la traseu... pe Valea Izvoarelor. O potecă care urcă puțin pe lângă un pârâiaș care se luptă cu pietrele pentru a ajunge în vale, ca să se unească cu Valea Dâlbii.
Apoi puțin după ce revenim la
traseul principal, tot pe partea stângă un izvor cu doua ieșiri sau două
izvoare vecine, și un perete de stâncă suspendat deasupra văii. Un fel de cascadă
Bigăr dar fără cascadă...
Am înâlnit și câteva brândușe de primăvară – Crocus heuffelianus, solitare. Deși seamănă cu brândușele de toamnă – Colchicum autumnale, nu sunt rude.
În poiana din fotografia de sus am făcut un popas de realimentare și de meditație... Am meditat puțin la priveliștea oferită de băncuța și copacul din fotografia de mai jos...
Ce minunată e natura... Ea știe
ce avem nevoie în funcție de anotimp... Această băncuță prin așezarea ei... la ”umbra”
acestui copac... e dovada. Acum că e primăvară pe băncuță putem sta la soare
deoarece copacul nu are frunze. Avem nevoie de soare pentru a ne bucura de
căldura sa pentru că temperaturile sunt încă scăzute... dar și pentru a trece
mai ușor peste astenia de primăvară și pentru a produce vitamina D în piele. La
vară, când temperaturile vor fi ridicate și va fi mai cald... pe aceeași
băncuță vom putea sta la umbră pentru că acest copac va avea frunze care ne vor
feri de razele prea intense ale soarelui...
Da, natura are grijă de noi...
Păcat că nu toți înțelegem cum funcționează și cât rău ne pricinuim pentru că
nu avem grijă de ea...
Din locul unde am făcut fotografia de
mai sus, coborîm în vale unde vom încheia circuitul. Nu înainte de a mai face o
abatere spre stănga pentru o priveliște mai bună. Cea din fotografia de mai
jos.
Înainte
de a încheia plimbarea, m-am oprit să surprind munca necontenită a albinelor - Apis mellifera. Se pare că a început sezonul la recoltat nectar... Mai jos le-am surprins dând târcoale florilor de salcie căprească - Salix caprea.